amiază de iarnă;

păşi pierduţi

pe un mozaic imaginar:

spumă de valuri...

fără temeri, numai nădejde.

cerbi cenuşii
împing cu despletitele coarne
norii de gânduri

cazinoul ,

privirea de prostituată ,

o spală în mare

sufletele copacilor

cer pomană:

o cană de lumină

nechezatul unui mânz

cheamă zăpezile.

împietrită-i privirea lupului...

miros de busuioc uscat ...

cetatea ascultă

cântecul ambulanţei .

primele fire de iarbă...

răbdare n-are să apără ghioceii:

încotro?