luni, 25 ianuarie 2010

amiază de iarnă;
păşi pierduţi
pe un mozaic imaginar:
spumă de valuri...
fără temeri, numai nădejde.


cerbi cenuşii
împing cu despletitele coarne
norii de gânduri
cazinoul ,
privirea de prostituată ,
o spală în mare
sufletele copacilor
cer pomană:
o cană de lumină


nechezatul unui mânz
cheamă zăpezile.
împietrită-i privirea lupului...
miros de busuioc uscat ...
cetatea ascultă
cântecul ambulanţei .
primele fire de iarbă...
răbdare n-are să apără ghioceii:
încotro?