om năpăstuit:
nu se mai poate mira-
ochi inchişi are.

sub streaşină: pui
rândunica soseşte!-
ciocuri deschise

fir in suveică;
naşte clipa timpului-
desfăşurare

pene de fazan,
clopul pe frunte de deal
moţ binevenit.

ulm se leagană:
cântec duios sopteşte
zburătoarelor.

gândind la păsări:
copiii pământului
cer alinare.

linişte in crâng;
mut e şipotul apei,
doar ciocârlia…

cai la caruţă;
mânzul vine in urmă-
călcând pe urme.

fraţi imbrăţişaţi:
intreg indivizibil-
forţa sângelui.

flori şi piţigoi-
in grădini suspendate:
alintul păcii.

cântec

soare pe ape;
cântecul adâncului-
peşti se zbenguie.

paradox

universul tău,

plin ochi de profunzime

ascunde cheia.

muţenie

trecâd spre apus-

muţenia lebedelor

face drum lotcii.

durure

in colt: cerşetor.

ban de aur in zare-

tăcerea geme.

scuturând merii:
umbre nepăsătoare-
petale de flori

alungat de vânt,
de fiecare dată:
zâmbet efemer.

creastă de cocoş:

cântec in trepte pe gard-
dorinţă de zbor.

să stai sub gutui:
freamăt de trup aromat-
gust de dulceaţă.