nu-i pasă de viscol..
ajunge zilei
răutatea ei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
Arhivă blog
-
▼
2010
(30)
-
▼
ianuarie
(18)
- amiază de iarnă; păşi pierduţi pe un mozaic ima...
- cerbi cenuşiiîmping cu despletitele coarnenorii de...
- cazinoul , privirea de prostituată , spală în mare
- sufletele copacilor cer pomană: o cană de lum...
- nechezatul unui mânz cheamă zăpezile. împietr...
- miros de busuioc uscat ... cetatea ascultă chema...
- primele fire de iarbă... răbdare n-are să apără ...
- arcade din doruri lumi apropie... himere pe ...
- stele de gheaţă luna zgâriată de crengi- chidă ...
- nu-i pasă de viscol.. ajunge zilei răutatea...
- stând de vorbă... păsările din curte ciugulesc b...
- fără zăpadă viata-ilacrima jucătorului la roa...
- coborând pe faleză ochi îmblânzesc ascuţişuril...
- girafe din metal ridică din abisurile mării nea...
- trepte spre cele ce nu sunt spre a descoperi ce...
- în miezul tăcerii ar putea fi strigătul deiub...
- stabilopozi împing spre adâncuri cătrănitele nelin...
- traversând câmpul, pe urmele troicii stoluri de...
-
▼
ianuarie
(18)
-
►
2008
(54)
- ► septembrie (13)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu